17-18

Vad tineri fericiti, lipsiti de vreun dubiu cand se gandesc la momentele fericite din viata lor.[Pe care ei le considera fericite!]
Ma gandesc..oare cand m`am nascut stiam ce s`a intamplat?Stiam cine este cea care ma trage de membre si ma forteaza sa ies prin ceva deloc pe marimea mea?

Nu, asta voi afla mai tarziu. Dar totusi acel moment, cand tu, mare, treci prin ceva mult prea mic pentru marimea ta[fizica], e ceva de nedescris. Asta denota ca noi oamenii suntem mari fizic[inca de la nastere suntem prea mari pentru mama] dar si scopul fiecaruia e mai mare decat o situatie prin care ar putea trece spre indeplinirea lui[scopul].

Credem acum oare, ca ceea ce ni se intampla e mare? Sper sa nu; eu am realizat ca e exact ca o nastere..pentru mama - din ea iese ceva ce mai tarziu va fi independent si pentru copil : iese din ceva ce stie ca mai tarziu va fi independent.

Nu mereu opera creatorului este independenta de dorintele acestuia; noi suntem o exceptie.

Ne bucuram sau plangem?