Diamante,cuarturi si noroi..

Intalnesc multi oameni care imi povestesc o multime de intamplari..unii vorbesc si parca nu au nimic de spus- ci doar sa se descarce..altii vorbesc poate sa se auda.. Eu ii ascult cu placere si ii admir , caci eu nu pot face asta.. pana cand m`am intrebat: " de ce?", iar acum am inteles: toate situatiile au in spate intentia sufletului de a comunica ceva..Cum acei oameni nu stiu sa descifreze ei insisi, apeleaza la "povestit"..in momentul in care vocea reda faptele, intamplarea capata un alt sens; se poate si datorita interlocutorului.. In cazul meu, intamplarile lor imi vorbesc..dar lor se pare ca nu; incercand sa dau o alta nuanta intamplarii,ma lovesc de un mare zid in fata: asta inseamna ca mai departe nu pot ajunge fara acordul persoanei.. Si discutia pe marginea intamplarii, are un drum monoton, dupa care se incheie sec cu un simplu: "inteleg" din partea mea.. Si pe langa faptul ca pentru mine e evident ce se intampla in viata persoanei, respectiva imi pune intrebarea: "Ce crezi ca poate fi?"..si imi vine sa spun totul, insa stiu ca nu pot..si pot spune doar"hmm, poate stres, ooseala.. tu stii mai bine.." si persoana musca din"stres" si "oboseala"..in acel moment, munca mea e terminata..fiindca uita de ce simte..

Zilnic aproape, mi se intampla asta..aceleasi discutii monotone; nu spun nimic din ce as sti sa spun si uneori imi place sa tac, fiindca oamenii cauta raspunsuri pe care nu vor sa le auda!.. Si cand le aud, le refuza atat de tare, incat ma refuza si pe mine..

Spre fericirea mea, exista persoane care chiar cauta raspunsuri si vor sa le si auda! Din pacate, sunt foarte putine in viata mea, momentan. Si cand ne intalnim, ce`i drept mai rar, discutam ore in sir..Daca ar fi dupa mine, as vorbi saptamani fara odihna si mancare..


Ajungand la asta, m`am intrebat: "De ce am asa putini oameni in viata cu care sa fiu pe aceeeasi lungime de unda, si ei la randul lor , la fel de putini ca mine?" , iar raspunsul a venit..ca o frumoasa poveste.. Cu cat ai mai putini oameni cu care sa te completezi,cu atat ii pretuiesti mai mult..cu atat fiecare om pe care il intalnesti , vrei sa il cunosti mai bine, sa verifici daca este unul din oamenii care rar ti se pun in drum.. esti supus experientelor, sa le aduni si sa le tii pentru momentul potrivit, cu persoanele potrivite sau chiar pentru tine; pana atunci, ai de impachetat bagaje de expriente, pentru fiecare om din calea ta.. Nu iti fie teama ca le pierzi pe drum, ele se pastreaza in tine pana la momentul potrivit.

Toata viata este un mijloc pentru unul din scopuri, care este ajutorul dat celorlalti..De acum, ma voi intreba mereu care om va avea nevoie de situatia intalnita de mine..